Monolog : Scrisoarea catre o stea !

(” Unele cuvinte dor prea tare ca sa poata fii spuse in realitate ,asa ca micuta stea a scris miliarde de scrisori catre un destinatar necunoscut . Nimeni nu stie daca e vorba de o alta stea sau daca e vorba de ceva mai mult decat atat.”)

Draga tu,

Nu stiu daca a fost destinul ,ori prostia ,ori nu stiu..orice altceva ce poate influenta decursul a ceea ce suntem . Dar am fost fascinata ,de fiinta care aparent e oglinda mea . Doar ca in ceea ce priveste alegerile amandurora ,pot spune ca desi au fost atat de diferite ,au acelasi rezultat . De asta pot spune ca suntem la fel . Amandoi credem ca suntem blestemati si loviti de soarta si ca nu meritam ceea ce ne salveaza . Dar oare sa fie asa ? Sau poate suntem doar prea duri cu noi insine ?

Nu am vrut sa se intample .Nici tu ,nici eu ,dar imi place sa ma pierd in intuneric ,cateodata mult mai mult decat imi place sa recunosc . Si am invatat ca intunericul nu e chiar asa de rau ,ca e frumos si nu e deloc asa de intunecat precum crezi tu ca e . Mi-a parut bine sa te cunosc chiar si in cele mai intunecate faze ale tale . Pentru ca trebuie sa inveti ca pentru cine conteaza ,partile tale intunecate sunt frumoase ,sunt vii si ca te definesc in procesul tau catre tine . Cine are onoarea sa iti inteleaga esenta intunecata ,ei bine,vei vedea ca de fapt e lumina ta ce crezi ca e pierduta . Toti avem partea noastra intunecata ,inclusiv Soarele insusi are parti moarte si intunecate ,dar totusi inca radiaza lumina nu doar pentru el ci pentru tot Universul .

In fiecare fiinta existenta in Univers exista aceea parte ascunsa ,ceva ce noi numim copilul interior care cand iese la iveala ,iese sub forma ”asa am fost inainte ”. Paradoxal ,copilul ala inca este in noi ,doar ca unii dintre noi il tinem prea mult ascuns .Si pentru ce ? Credem in nestire ca asa il protejam ,dar daca nu are nevoie sa fie protejat ? Daca el e cel ce trebuie sa ne protejeze pe noi sa nu ne pierdem ? Mi-a placut sa iti vad copilul interior care are atata iubire de oferit incat aproape explodeaza ca o stea,acel copil caruia ii place sa se prosteasca ,sa se joace ,sa rada ,sa se simta viu ,caci dragul meu ,noi de asta suntem vii ,pentru ca in noi exista ceva viu ,ceva ce nu trebuie ascuns ,ci scos la lumina ,sa straluceasca si sa lumineze partile intunecate pe care noi credem ca ne definesc acum . Dar dragul meu ,ai fost cel mai frumos copil ce l-am vazut vreodata si l-am simtit caci in toata nebunia si haosul tau ,copilul ala incearca sa iti stearga lacrimile si sa iti reaminteasca cine esti . In definitiv tu esti cel ranit ,nu acel copil care vrea sa iti reaminteasca ca e normal sa fii ranit . Acel copil a trecuut prin multe ,dar in acel copil e defapt curajul tau de a nu uita cine esti si de a cuceri Universul . Asta ar fii primul lucru ce l-am observat la tine.Oricat de mult zici ca ai disparut ,tu inca esti acolo. Nu mai trebuie sa te temi de intuneric caci ,asa cum ochii nostri se obisnuiesc cu lumina ,la fel se obisnuiesc si cu intunericul . Intunericul tau nu exista ,e doar partea care nu mai straluceste ,asa ca intoarce privirea catre partea care orice ar fii nu o sa se stinga niciodata .

Ce am mai observat la tine e ca dai foarte mult vina pe tine .Dar in definitiv nu noi suntem vinovati pentru alegerile si cosecintele celor care au fost prin viata noastra . In definitiv ,noi suntem doar o alta consecinta pe care multi nu stiu cum sa o transforme intr-o opera de arta cosmica . Desi suntem parti din ceea ce ne-a creat si avem tendinta sa credem ca suntem la fel ,noi nu suntem ,pentru ca noi avem speranta ,cea mai importanta arma letala a destinului,iar noi avem sansa sa schimbam ceva ce noi am primit ca o posibilitate in viata .Paradoxal nu? Ei bine , pana cand ne stingem cu totul avem puterea sa schimbam mereu ceva . Asa ca lasa frica de o anumita posibilitate si paseste cu curaj catre miile de posibilitati mai bune . Straluceste !

Defapt ,noi nu stim cum e sa fim iubiti . Iar asta scoate la iveala tot ce e mai rau din noi . Dar precum am spus pentru persoanele care chiar te iubesc ,partile tale rele si defecte ,intunecate ca o gaura neagra reprezinta drumul tau spre stralucire . O perioada petrecuta pe drumul gresit ,e poate ce ai nevoie ca sa descoperi traiectoria in cosmos ceea corecta . Doare cand oamenii care vor sa te impinga pe drumul cel bun ,sa te ghideze catre esenta ta ,vad ca te pierzi tu in tine ,in constiinta ta . Stiu ,pare imposibil ,dar chiar din iubire s-au nascut toate celelalte starii, iar tot iubirea e ceea care ne salveaza . Cum vrei ca cineva sa te accepte si sa te iubeasca ca sa poti straluci si mai tare daca tu nu te poti accepta si iubi din vina confuziei ,vinovatiei si te pedepsesti crunt pentru ceva ce inca nu e pierdut ?

Daca vreodata o sa iti amintesti de mine si de magnestismul nostru ,te astept sa discutam despre ceva ce amandoi avem de clarificat .Unele lucruri nu le poti face singur si de asta avem nevoie de ajutor .Dar pana cand o sa iti dai voie sa simti ,te rog ,uita-ma ca pe oricine !

Cu drag,

Steluta

(”Legenda spune ca asa s-au nascut lacrimiile de diamant ale stelelor si asa s-a descoperit ca sangele lor este ca argintul topit”)

Lasă un comentariu