Monolog : Am dispărut acum cativa ani lumină

(…)

Am crezut pentru o clipă ca te-am pierdut . Te-am cautat printre mii de galaxii si am intrebat in fiecare univers de tine. Ma bucur ca te-am gasit , dar hei, ce-i cu tine ?

(Stins..)

Ah ,am ajuns prea târziu, esti stins ,te-ai stins exact ca mine ,ai explodat în mii de bucatele de galaxie . De ce ? Stiai ca sunt lângă tine !?

(Nu…)

Stiu , ai preferat sa nu imi dai voie să fiu lângă tine , sa ma îndepărtezi, sa dispar ,sa nu te întrerup din propria-ti trăire și împlinire. Ai dreptate , ce sunt eu pe lângă marea ta măreție?

(NU..)

Nu te poti uita pe tine , nu poti renunta la ceea ce te definește si sa te stingi ca un bec , lumina artificială ce o folosesc oamenii . Unde e libertatea ta ? Stiam ca viteza lumina cu care vizitezi galaxiile si te uiți la Marte si Venus iti e cea mai bună prietenă . Ca e acolo si la bine si la rau . Chiar vrei sa renunți la tine ?

(NU…)

Te-as îmbrățișa, ti-as mângâia materia întunecată ca sa te aprinzi , sa te simți din nou viu , mângâiat si alinat . Sa simti ca nu esti singur in universul asta mirific . Dar e greu sa reaprinzi ceva stins …

(…)

O sa plec , te rog , când va veni momentul, sa iti dai seama ca am dispărut acum cativa ani lumină…

4 gânduri despre „Monolog : Am dispărut acum cativa ani lumină

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s