Monolog anonim : Berreta

Eram beat crita. Nici nu mai judecam unde sunt,cine sunt ,ce vreau. Eram sub semnul interzis , un semn plin de păcate si vicii. Acest semn interzis era sub rosu aprins si la propriu si la figurat . De la rochia mulata, pana la parul usor ciufulit. Si sa nu uitam de rujul de pe buzele ei . Atât de aprins de parca luam foc. Sa fie tăria din mine ? Or dragostea din vene ? Stiam ca imi da foc cu fiecare pas ce il face. Si parca eram amnezic de ea , nu vedeam in stanga si dreapta si nimic mai mult. Nimeni nu îndrăznea să zică ceva ,căci eram cineva acolo. Dar cine e ea? Închideam ochii si o doream . Voiam să preia ea controlul ,dar parca ea nu vrea . Si ma apropi eu de ea , încet cu fiecare respiratie cu fiecare pas ,o doream . Si ceva din mine spunea ca nu e bine . Sa ii spun sa plece, dar as striga sa astepte . Pleacă! Asteapta !

Si parca după munca de lamurire ce am avut-o cu ea , fiind in camera noastră ,ma fascinează tot mai mult felul cum e timidă și totuși vulgară, un pachet imens plin de mister și de efemeritate . Si parca doream sa ii dau rochia aia rosie jos , dar parca imi e frica ca o sa se spargă pielea ei de portelan . Si as stinge lumina ,nu doar de pe cer ca sa mai întârziu momentul despărțiri ci si lumina dintre mine si ea , dintre hainele noastre ,dintre corpurile noastre.

Si parca acum o vad cum plângea mut pe balcon , ca un copil mic si fara aparare . Ea zicea ca ploua . Dar ochii aia o tradau, atat de frumoși, atat de obosiți. Mi-a spus că nu a prea dormit . Si imi venea sa o mănânc, nu doar de plăcere ci si de drag. Ah ,ce imi faci ,tu,femeie! Iti e frica sa iubesti, deaia risti sa nu te lasi iubita . Ce replici șterse imi ofera . Torn mai mult vin ,pana cand o vad venind spre mine. Ii simteam pielea moale si alba prin cămașa descheiata la 2 nasturi . Am închis ochii si m-am lăsat prada ei .

Amnezic fără motiv, cred ca e dimineata si inca ii simt fiecare centimetru din ea , parca as stii conturul coapselor ei , a buzelor ei si cu ochii închiși . Ea este linia de finish ,stiam ca sunt terminat . Nu stiu cine bate la usa mea , asa de dimineata , eu sunt cu ea . Ce vrea? Poate vrea culoarea mea , nu i-o dau . Nu o mai am . I-am daruit-o ei . Cine este ea? Dar tu cine esti sa întrebi?

Atatea bătăi, de parcă ar fii ceasul meu final, bătăi in usa ,bătăi de ceas , i-as spune nu pleca …dar… Deschid ochii si in fata mea , aceleasi buze , același par sub rosu aprins. Buzele ei spun cuvinte ce nu le inteleg , cică ii oarba si proasta iubirea . Dar nu inteleg cu ce am gresit cu o seară înainte. Ea cu aceleasi lacrimi în ochii imi spune : ca trăiesti. Tot ce am simtit e țeava rece a pistolului ce vipera l-a ascuns sub rochia sub rosu aprins ce mi-a creat o satisfacție sa o dezbrac aseara .

Un gând despre „Monolog anonim : Berreta

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s