„Monolog : De vorba cu haosul!”

Nu stiu nici macar cand a aparut in viata mea acest nebun haos. Cred ca am facut cunostinta cu el inca de cand eram mic copil.Sau poate cand eram un copil cu cele mai mari vise posibile , sau poate cand eram eu cu mine ,sau poate cand … nu stiu . Dar stiu ca era prezent langa mine . Cand aveam 14 ani ,era haosul cu fete familiare , cand purta fetele celor care mi-au dat viata . La 15 ani arata ca prima iubire ,cea mai melodramatica din viata mea . La 19 ani erau tipetele din spitalul de nebuni. Mereu ma lua de mana si ma pupa pe frunte , fara ca macar sa ma intrebe daca de asta am nevoie . Si de fiecare data cand voiam sa scap de haos trebuia sa invat sa ma descopar pe mine,sa imi alin fiecare durere ,sa imi sterg fiecare lacrimila , sa impun gandurilor irationale ,ratiuna . Dar ea ma tot tinea de mana , de parca era iubita mea . Sau iubitul meu ,sau parinti mei, sau chiar eu. Si imi spunea ca nu ma va lasa la greu .Ca de ea am nevoie ,ca ea e ceea care ma accepta asa cum sunt , ca ea ma iubeste . Interesant ca mi-am visat haosul saruntand persoana pe care o iubesc cel mai mult ,imbratisand fiintele ce mi-au dat viata sau mai rau dandu-se cu rujul meu preferat . Facea sa para cea mai buna parte a mea ,a ceea ce nu voi fii eu niciodata . Si cand ajung sa imi depasesc limitele ,ajung sa il depasesc si pe el. Si ma lasa sa respir doar cand crede ca sufar prea mult din vina lui . Dispare si apare cand vrea el. Alti o numesc depresie , eu o numesc cosmar .

Pana acum la 21 de ani , nu a mai venit pe la mine sub nici o forma. A fost o pauza bine meritata, sau m-a lasat sa iau o gura asa de mare de aer incat sa imi ajung cand va da drumul la distractia ce mi-o pregateste . Si aveam dreptate , de data asta a aparut din nou si m-a luat de mana .Si arata exact ca persoana in care am avut cea mai mare incredere. M-a luat de mana si mi-a spus ,hai sa fim cele mai bune prietene iar . Mi-a spus ca ii e dor de mine si ca i-am lipsit asa de mult . Si atunci a inceput cosmarul pentru mine . Un alter ego , un alt fel de haos . Nu mai stiu cum sa ii spun sa plece din viata mea , ca imi e asa de bine fara el,ca se inseala in privinta mea si a ceea ce pot . Imi implor haosul sa ma lase sa respir la fel . Imi zambeste si imi spune ca e diferit ,ca imi va aduce exact opusul a ceea ce imi doresc si daca vreau sa dispara ei bine , trebuie sa imi ucid fiecare clipa de fericire . Si am refuzat , ma lupt cu ea ,cu prietena mea , zilnic ,la locul de munca , in viata personala , in social media ,peste tot . Si uneori parca innebunesc ,iar ea e acolo si imi spune ca va castiga , caci de ea trebuie toti sa se fereasca . Nu imi e frica de ea ,imi e frica de mine .Cand ma ia de mana si imi impleteste parul ma face sa cred ca vrea sa ma faca sa par ridicola , cand ma saruta imi pare ca ma uraste din toata inima si ca vrea sa ma otraveasca , cand ma ia in brate parca vrea sa ma consoleze de ea . Ajutor ! Iesi naibi din mintea mea! Degeaba strig , maine cand ma trezesc o sa vad cum imi fura postarile , dupa cum incearca sa ma ameninte ca de ce ii atrag atentia ca nu precizeaza sursa , dupa imi va face zile fripte la job ,iar la final va ramane doar victima. Din imaginea gotica a sarutului lui Iuda ce mi-l ofera ea , nu mai stiu care dintre noi e victima .

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s