Monolog : Foc incrucisat

(Pe o scena prafuita ,undeva departe, intr-un loc ferit de priviri si curiosi,se joaca cea mai importanta scena de pana acum.In ciuda circumstantelor toti avem nevoie de un moment de respiro ,un moment care trebuie sa ne aminteasca cine suntem ,care este scopul nostru pe lume,de ce majoritatea suferim de inferioritate ,de ce toate acestea ucid . Ocupa loc daca iti gasesti unul prin decorul uman din incapere . Daca nu devin-o tu partea diferita din peisajul comun.)

Bal mascat , un bal mascat unde toti dansam intr-un cerc vicios,plin de exact ce nu ne caracterizeaza ca oamenii . Intr-un dans plin ororii,plin de frica, invidie , plin de rautate ,de gelozie ,un dans ce ne face sa uitam de ce suntem oamenii ,cine suntem cu adevarat . Nu reprezentam decat niste indentitati false care ne ajuta sa supravietuim .In jocul asta nebun dea baba oarba ,sunt o identitate ce se ascunde . Manata de dorinta de protejare , de dorinta de a creea un loc mai bun plin de bunatate si veselie ,pretul e sa imi asum o noua identitate , una neplacuta . In lume exista mii de tipologi de oameni , dar marea majoritate pun in lumine defectele umane , tot ce tine de pacat ,de rautate . Iar minoritatea se ascunde,imbracata in negru si legata la ochii ,mimeaza calea spre supravietuire. In prezent toti oamenii buni se prefac orbi , doar pentru nu a fii judecati ,improscati cu noroi sau mai rau sa se trezeasca intr-un foc incrucisat unde gloantele sunt mai mult decat cuvinte. Nimeni ,in prezent, nu poate sa vada adevarata fata a ratiunii,a ceea ce ne face buni , a ceea ce ne face sa oferim dragoste ,a ceea ce suntem de fapt. Ratiunea pentru ei e un monstru si doar „pacatosi” sunt cei care il pot vedea , il pot intruchipa si pot avea un cuvant de spus asupra ei . Desi in jur vezi o multime de oamenii orbi ,legati la ochii , acestia sunt doar „pacatosi” care au nevoie de aceea „mantuire” . Ca sa nu te dai de gol , incearca sa te prefaci cat de mult poti . E un dans unde trebuie sa supravietuiesti si unde nu trebuie sa te lasi gasit .Caci devii ratiunea pe care ei vor sa o omoare .Deci e riscul sa devii tu prada dintr-un pradator .


In jurul nostru se aude un planset ,dar de data asta nu e al meu . Am fost descoperita ,aproape ucisa,acum nu stiu unde ma aflu , cine m-a adus aici si cum . Dar sunt inchisa intr-o cusca de sticla si bagata la pastrare .Si apoi incep vocile sa rasune in jur ,am fost dezvelita sau mai bine dezveliti ca o atractie turistica celor din fata noastra .4 cutii ,4 inchisori umane ,iar in fata lor adunati gramada stateau exact oamenii care ne-au criticat toata viata , cei care nu au stiut sa ne aprecieze ,cei care profitau in scopuri egosite de noi si care ne demoralizau . Acei pe care candva ii numeam familie ,liniste,prieteni , acasa,iubiri si etc . Si tot ce puteai vedea e cum brusc nu mai sunt orbiti de dorinta de a ucide ci de dorinta de schimbare .Ne atacau cu vorbe ,cu amintiri, cu dureri ,cu puncta slabe ,doar ca sa devenim ca ei , sa ne schimbam . Langa mine era o fata care plangea ,nu intelegea ce se intampla cu noi si de ce . Eram atenta la detalile fiecaruia de acolo . Nu erau toti destul de tari ,sa reziste . Acum totusi ma intreb unde e salvarea noastra ,unde e „mantuirea ” noastra a ingeriilor in iadul asta plin de draci. Fiecare alegem in viata cum vrem sa fim ,buni sau rai ,dar rautatea nu ramane a doua optiune pentru nimic in lume . Si unde naiba e salvarea noastra ? Pana cand am vazut o fetita care se zbatea din mana mamei sale sa vina mai aproape ,iar cuvinte „vreau sa ii vad de aproape” au fost flacara ce a aprins speranta in mine. Fetita a fugit catre cusca unde a fost persoana care ii aducea cel mai mult cu un inger ,mi-a spus ea ulterior .Cand am deschis ochii in fata mea statea cea mai dulce fetita ,care tot ce isi dorea era sa ma atinga ,sa ma cunoasca . Am zambit dupa mult timp de iubire , de bunatate,caci nu am mai fost silita sa imi schimb si zambetul si m-am aplecat in drept cu ea . A inceput sa planga si pur si simplu a atins sticla rece . Imi aducea aminte de cine eram si cum aratam eu in copilarie . Si mi-au curs lacrimile de bucurie . Imi doream sa ii ating mana. Si surprinzator ,am atins-o.Calea catre a scapa din inchisoare era exact motivul pentru care am fost inchisi. Oamenii isi invata copii sa iubeasca ,sa faca numa bine , sa nu judece ,sa nu critice ,sa respecte ,chiar daca au fost uneori invatati exact de oamenii egoisti din fata noastra ,din jurul nostru. Fiecare suntem invatati sa fim buni ,dar mai tarziu ,cum crestem alegem una dintre partile ce traiesc in noi. Asa am stiut ca lumea nu e un foc incrucisat de cuvinte ca gloante si cum trebuie sa o schimb. In momentul in care ma ducea aceea fetita de mana catre multime , parca mi-au crescut aripi de inger , pentru ca cineva nu a uitat cine suntem noi,cineva trebuie sa aminteasca asta toturor. Asa s-a nascut speranta omenirii.

2 gânduri despre „Monolog : Foc incrucisat

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s