„Epilog : Despre ea (1)”

(Pe scena goala si rece se lustruieste podeaua , fiecare scaun din fata acesteia cere un spectacol , cere un moment de liniște ,dar și de haos . Personajului nostru ii vine greu sa vorbeasca despre ea. Aceea ea . Probabil timpul nu va vindeca niciodată anumite răni, anumite regrete,anumite stări de dor.)

Am cunoscut-o când încă avea breton , când avea parul castaniu si spunea că alegerea unui breton este cea mai proastă alegere a ei . Era ca un copil , se rușina când o luam in brate ,când o sarutam ,când ii spuneam cat de mult insemna pentru mine . Si cat inca mai inseamna . Chiar dacă timpul a trecut , ochii aia castani-verzi parca acum ma privesc cu adorația de la început. Ii cumpărăm ciocolată sau bomboane si ea era asa de fericita … Era… Apoi cu timpul recunosc , m-am plictisit de monotonia ei chiar dacă nu am realizat ca eram primii ei fiori din corp si suflet , trecând si ea printr-o perioadă grea am parasit-o pe fata cu parul de ciocolată. Si stiam încă de atunci că va începe un drum care o va distruge , care o va înnebuni,dar care o va maturiza si o va face mult mai puternică . Traiam cu gândul că a fost asa de moment ca poate nu voi fii atras de ea când va fii mai matura . Chiar dacă am gresit amândoi, încă regret , încă imi e dor …dar eu am gresit primul, trebuia sa ii inteleg greseliile. Nu sa o acuz…

Si cu timpul parca ma obisnuiam fără ea , o vedeam mai rar si credeam ca o sa trec peste …pana cand am revazut-o din nou pe aceea fata , acum cu parul de foc . Si ma credeti sau nu am început să o caut in altele , toate fetele cu parul rosu mi se părea că erau ea. Totul este despre ea .

Avea multe problemele si i-am mai adăugat si eu cateva in plus, am jignit-o , am criticat-o si la final rezultatul tuturor au imbolnavit-o. Nu stiam cum sa fiu langa ea ,sa ii fiu aproape …pana cand am pierdut-o . 2 ani la rând ii duceam flori la mormânt. 2 ani nenorociți in care singurul lucru care il ziceam când eram supărat pe mine era ca e vina mea , ca pur si simplu dacă nu o paraseam as fii putut să îi fiu punct de sprijin .

2 ani după am auzit ca e vie , ca mormântul ce il plângeam era gol . Si nu am crezut pana nu am vazut-o in fata mea , era superba ,era ca o floare, imi venea sa plâng asa de tare . Dorul si regretul si orice sentiment din mine au apărut iar. Dar stiam ca nu o pot aduce inapoi. Am văzut asta cand a zâmbit și mi-a zis ca si ei i-a fost dor candva si eu doar am ras de ea . Mi-a spus versul ala nenorocit din piesa noastră si mi-a zis ca într-adevăr piesa ni se potriveste . Obisnuiam sa avem tot .

Totul e despre ea si despre cine putea fii ea.

4 gânduri despre „„Epilog : Despre ea (1)”

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s