Apogeul : ☀️&🌙

(Oamenii adesea uita drumul pe care l-au parcurs pana au reușit să ajungă ce sunt acum , în prezent . Stiu , toti sunt de părere că trecutul trebuie uitat , dar as fii de părere , ah nu eu , ea , ar fii de părere că trebuie sa ne amintim de momentele frumoase din trecutul nostru , cele care ne-au motivat , care ne-au vindecat, care ne-au luminat ,care ne-au întunecat , care ne-au facut sa ne înțelegem propria persoana . Si totusi după ceva timp , protagonista noastră a revenit si probabil ne va fascina cu una dintre propriile ei lecții. Asa ca pe scena azi lustruită si strălucitoare, vom invata ca toti avem o Lună și un Soare .)

Si v-as zice ca nebunia mea s-a vindecat , bine nu de tot ,dar in limita controlului asupra ei . Si ca probabil o sa va plictisesc cu unul dintre textele mele cum am reusit asta mereu . Dar exista un echilibru . In dreapta am Soarele si in stanga am Luna si bineinteles ca un om nebun ce sunt ,m-am îndrăgostit de ele . Cum ? Simplu? Ajung la concluzia ca sunt părți egale din mine . Si nu iti trebuie un nivel mare de inteligenta sa înțelegi acest aspect minor al vieții ,ci doar un mic gram de inteligenta proprie asupra propriei persoane .

In timpul zilei , când Soarele e pe cer ,imi spun ca ar trebui sa nu mai fumez atat , sa fiu mai nesimtita si mai proasta ca sa imi meargă bine , ca maine trebuie sa merg la medic ,ca trebuie sa ma gandesc ca sunt un om mare si ca nu mai pot sta chiar intr-un singur loc . Ca am atata lume in jur ce bat zilnic mi de drumuri către împlinirea propriilor scopuri si vise. Si aproape reusesc , imi învălui rațiunea in jurul mintii si o las sa imi lumineze mintea ca Soarele intr-o mare de întuneric plin de disperare . Si daca eram o DramaQueen acum probabil as rade mine , ca lăsam dramele sa ma acapareze ca pe o pânză de păianjen, prinsă în plasa lui fără scăpare. Doamne , ce rad! Cata panică putea fii pe mine . .. ah deci in dreapta mea e Soarele care reprezintă lumina nu? Adică ratiunea care, ah da, e calea cea mai dreapta în viața.

Si totusi in stanga mea ,care după cum stiti majoritatea de la biologie,adică ma rog care ati mai fost si pe la scoala si ati vrut să învățați , e calea spre inima , pentru ca artera principala de la inima ajunge acolo . ( Asta ca o paranteză, sper ca am ținut bine minte si daca nu tocmai m-am facut de rusine ) . Si acolo doamnelor si domnilor se afla Luna , partea noastră lunatica in care visam si ne dorim si speram . Total opusul ratiunii. Pentru ca ,ta daaam, noi doar speram , suferim si plângem ,dar nu facem nimic ca sa schimbam asta . De asta e opsul. Acolo eram DramaQueen. Pfai si ce m-ai lăsam drama sa imi afecteze viata ,priveam fiecare esec ca pe o mare drama . Dar fără partea asta a mea nu iubeam să fiu o lunatica . Ziua ma ascundeam . Noaptea eram o lunatica . Pana am calatorit in jurul lunii. Si eram ca un extraterestru căruia îi era prea frica de oamenii sau care dorea doar sa privească.

Si mama , sunt mândră de toate monologurile mele , de mine . Pentru ca daca nu era partea mea lunatica nu as fii reusit sa fac arta. Deci datorita călătoriei mele in jurul Lunii am ajuns si la rațiune la începutul zilei . Si deci am reusit sa fac un drum si in jurul Soarelui. Am ajuns sa inteleg de ce sunt amândouă la un loc. Sper sa ajungeți toți sa intelegeti asta.

Si la final, deși mi se zice DramaQueen , probabil daca nu as fii stat la o sesiune de vorba cu drama , nu as fii ajuns sa ma amuz de dramele mele ,sa le accept si sa le privesc acum ca pe o experiență funny, desi au rămas o lecție la acel moment.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s