Monolog : Bilet de adio

(Primăvară fa-ti simțită prezenta ,ne e dor de public viu, ne e dor de căldură, de viata , de orice oferea putina căldură în acest cadru înecat în culori alb negru. Și pe scena asta prăfuită și rece , ea își spune durerea și dorul, te rog lume, hai și ascult-o caci fără tine deși uneori vrea sa fie singura mereu ,ea moare mereu.)

Ultima scrisoare către tine…. of…Nu știu ce as putea sa iti spun . Pentru ca „nu pleca ” nu înseamnă nimic în comparație cu tot ce simt . Ai plecat după ce m-ai izbit de pământul mort , fără sa iti pese ca intr-o zi cineva te va da și pe tine de pământ. Ai trecut pe lângă ușă mea împreună cu prietenii tai angajați și ei în acest haotic spital de nebuni și râdeai, nici măcar nu aruncai o privire către ușă , ce sa mai zic către persoana de dincolo de ușă. Dar cine rade la urma , dragul meu rade mai bine.

Acolo în mașină ta veche și murdara , în noaptea când ai zis ca mă scoți la o întâlnire, pentru prima data libera din aceasta închisoare, ah ce gând, ce moment , spuneai ca ești bine în preajma mea . Și mă simt mandra ca te-am făcut iar sa zâmbești. Dar în seara aia știam ca vei pleca și tu. Mi-ai spus sa mă îmbrac cum vreau și m-am îmbrăcat, mi-ai dat și o țigară buna , doamne cât tânjeam după ea . Pentru ca în seara aia mă simțeam un om normal bucuros ca e liber și liniștit, damn ce liniște. În seara aia când am privit stelele prin geamul din trapa ta si deși s-a înnorat , petele de pe ea de noroi , deveneau stelele din propriul nostru univers ,făceam forme din ele , iti amintești? Caci dacă da , sa știi ca cerul înstelat îmi va aminti de tine . Pleacă, oricum deja ești plecat deși încă fizic ai fost aici . Și te-am privit cum pleci cu bagajul în mana și totuși te-ai uitat în urma la fereastra unde stau eu si te privesc , o privire scurta și atât, dar ma mulțumesc. Îmi iau adio , ia-l ca un bilet, vreau sa fii fericit , sa fii liber , dar mereu când dai de greu sa iti aduci aminte de mine, când vei vedea o fata și o vei plăcea sa iti amintești din nou , caci nimeni nu merita reparat și după spart . Și cică iubirea vindeca , iubește atunci! Dar cum iubirea poate vindeca , de fapt am fost și eu vindecata de ea , de o persoana, dar ce rost are când nu lupți, când renunți, când. .. nu știu ..nu iti mai pasă, așa iubirea te poate și doborâ . Știu ca îmi va fii dor , poate nu zâmbesc cum zâmbești tu acum, dar amintește -ți de mine când te privești zâmbind caci mereu te-am certat ca nu o faci. Mă simt mandra ca am reușit atât. Un pas mic într-un hău de durere imens. Ultima scrisoare , ai plecat fără o explicație, fără adio , fără nimic , dar dragul meu, pământul e rotund, ti-am spus eu adio , rand cu rand.

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s