Monolog: Cioburile dintr-o oglinda sparta

(Pustiu,nici o farama de viata,oamenii au refuzat sa mai urmareasca piesele de teatru ale fiintei cu parul de foc. Erau prea adevarate au spus ei, iar pe oamenii adevarul ii deranjeaza, mai ales ca ei traiesc intr-o lume in care minciuna e noul adevar,unde prefera sa plece in loc sa stea sa inteleaga sau sa asculte. Singurul spectator era ea, se uita in oglinda pusa in locul oameniilor. Era imensa ,iar ea detesta sa se mai priveasca in oglinda.)

Si eu m-am lovit de adevar si totusi sunt inca in picioare desi stau jos pe podeaua rece , toti au plecat , de la cel mai mic pana la cel mai mare, iar eu abea acum am curaj sa povestesc despre asta , despre cum spectatorii au plecat ca nu au inteles adevarul, despre cum parintii si prietenii mei au plecat pentru ca nu au acceptat adevarul, despre cum el a plecat pentru ca nu a putut simti adevarul. Si tot ce mi-a ramas e oglinda asta nenorocita,care ma arata , care imi spune adevarul despre mine si totusi inca stau in fata ei si in fata adevarului,chiar daca doare ,chiar daca ma raneste ,chiar daca poate e prea adevar . Si pana la urma ei au plecat ,a ramas doar adevarul meu si pana la urma spectatorii nu aveau de ce sa ma iubeasca pentru ca le aminteam mereu de propriile regrete , familia si prietenii la fel, nu aveau cum sa ma iubeasca sau sa iubeasca adevarul din mine atata timp cat le aduceam aminte de adevaratul sentiment de vinovatie. Si la final el, nu avea cum sa ma iubeasca atata timp cat iubea o alta minciuna si atata timp cat eu nu ma iubeam pe mine.

Si trebuie sa am curaj sa sparg oglinda asta care ma face sa detest felul cum arat ,cum simt ,cum traiesc ,caci tot ea m-a lasat fara nimic. Si am luat decizia sa o sparg ,dar cum? In jurul meu e doar pustiu, si pana la urma nici pietricica ce sta si se odihneste langa mine nu m-ar ajuta cu nimic,dar trebuie sa incerc. Asa ca am lovit oglinda si s-a spart si cioburile ei m-au lovit acolo unde deja oricum erau multe semne mov si negre ,dar parca nu a fost de ajuns ,asa ca am mers si i-am dat ultima lovitura si abea atunci ogllinda s-a spart cu totul ,iar ploaia de cioburi a spalat mincina ,dar si adevarul. Astfel,cioburile dintr-o oglinda sparta au ucis si ultima mea farama de speranta ,in spatele ei era un mare nimic exact ca inainte …. si mie imi venea sa iau foc si sa ard ….

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s