Monolog : Cu bocancii murdari

(Azi va rula piesa de teatru prafuita si care nu are ca protagonisti fata cu parul de foc si nici baiatul cu ochii de cer , azi vor juca reprezentanti acestora sau poate un actor surpriza ,insa replicile sunt pura creatie de la fata cu parul de foc. Acolo inchisa in cutia ei alba incearca sa se faca bine ,dar uneori in viata avem nevoie de niste bocancii murdari ca sa putem sa ne trezim din propria noastra nebunie . Asa ca azi ,vom prezenta monologul ei pentru o persoana din trecutul ei care a intrat din nou cu bocancii murdari in viata ei si care pentru moment a facut-o sa gandeasca matur sau mai bine zis lucid .)

(Protagonista sta la masa si priveste in gol. In fata ei apare un baiat ,cel cu ochii de jad , ceea ce pentru ea a reprezentat o mare surpriza.)

Nu am mai avut vizitatori de când m-au adus aici in camasa de forta si secata de vise. In fiecare zi asteptam ceva ,poate un vis, poate o speranta sau poate o persoana ,dar nu mai stiu pe cine. Momentele mele de luciditate sunt putine si seci, in fiecare zi la ora 13 parca ma trezesc din propria mea nebunie si timp de 2 ore ma simt normala ,nu ma simt inchisa sau privata de ceea ce numesc eu speranta. La mine speranta a murit de foarte mult timp. Si am ramas undeva in aer ,pierduta si secatuita de orice e bun in mine. Insa cei ce au grija de mine spun ca in mine exista inca o bunatate fara limite ,ca nu sunt persoana care merita asta,dar fiecare platim un pret .

Era cred ca noiembrie, la o saptamana de la închiderea mea, am fost anuntata ca voi avea o vizita . Inca nu era ora si deci parca un moment critic sau poate salvarea mea avea sa vina . Stateam la masa dezinfectata din acest spital si priveam in gol. Mintea mea era undeva departe,undeva ingropata zic ei in intuneric ,doar ca din punctul meu de vedere era inca lumina. Apoi am vazut o pereche de bocanci . Începeam sa imi revin din cauza medicamentelor . Stiu doar ca l-am intrebat ca ce cauta aici desi nici nu m-am uitat la fata lui. Eram parca mahmura dupa o nopate nebuna in club.

-Am venit sa te vad!

Apoi am inghetat ,desi eram treaza si in acel moment mi-as fii dorit sa raman pierduta. Mi-am ridicat privirea si am dat de acei ochii de jad , ochii care cândva m-au parasit fara sa priveasca inapoi . Doar ca atunci ma puteam controla . Atunci nu eram atat de slaba si fragila. Mai aveam putina demnitate sa ma ridic de jos. L-am privit in ochii si l-am facut cu ou si cu otet si dupa i-am ras in fata caci o merita , el a facut la fel.Ne-am aruncat vorbe dure si fara sens ,dar sa nu uitam mintea mea inca e fara sens. Simteam ca imi pierd luciditatea iar,mult mai repede decat de obicei.Dar l-am privit pe omul din fata mea si nu crezusem vreodata ca o sa spun ca a devenit asa frumos. Nici nu am realizat când a trecut limita si s-a apropiat de mine. Pot spune ca desi eram nebuna am avut cea mai frumoasa cearta cu paznicul coliviei mele . Fiecare baiat sau barbat din viata mea e cate un paznic pentru o bucata din mine. Eram pe punctul sa imi pierd din nou luciditatea ,când am spus ca am obosit sa mai fug dupa oamenii,sa fac sa le fie bine lor si mie nu, când lor de fapt nici nu le pasa. Si am vrut sa plec dupa ultima fraza spusa , eram pe punctul sa dispar din realitate ,dar brusc m-am lovit de un piept tare si cald si am fost cuprinsa de niste brate puternice si care imi inspirau siguranta , si in final am primit cea mai sincera imbratisare din partea lui ,desi mirosea a alcool . Pentru prima data cineva a lipit ceva in mine ce tot aceea persoana a stricat . Pentru prima data am putut sa plang de bucurie de când eram inchisa aici. Si iata ca timpul meu de libertate a crescut cu 5 minute.

Timp de o luna am avut in fiecare zi vizite ,in care imi reveneam pe fiecare zi ce trece tot inca 5 minute ,dar nu stiam ca si de data asta ,el a intrat fara sa se stearga pe picioare, cu bocancii murdari,fara sa ii pese din nou de urmele ce le lasa in urma. Tot ce imi amintesc e ca pur si simplu in ultimele zile era rece si distant pana când prezenta lui fizica era de fapt absenta lui spirituala si sufleteste. Tin minte ca am zbierat pe el si am ignorat tratamentul si am dat ordin in ultimele 5 minute ca nimeni sa nu mai ajunga la mine. Nimeni . Omul care de fapt avea nevoie de liniste,afectiune,atentie ,respect tot nu a invatat sa le ofere .

(Oamenii aplauda in timp ce la masa a ramas doar protagonista noastra si atat .)

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s