„Etajul 2 , salonul 4!”

Niciodată nu știm cum intram într-un cerc al nebuniei . Niciodată nu stim cum putem ieși. Nu știm dacă mâine vom mai respira, nu știm dacă mai suntem aceeași oameni.

La etajul 2 , în salonul 4 ,eram eu. Priveam tavanul alb . Albul semnifica efemeritatea , puritatea, inocența . Dar într-un spital, albul ce semnifica? Mulți ar zice ca reprezintă curățenie. Însă eu zic ca înseamnă nebunie.

You were the shadow to my light
Did you feel usMomente de agonie. Durere puternica. Nu mă puteam mișca. Nebunie, ești pe cale sa vii! Ești umbra luminii mele proprii, dar de ce vrei sa mă schimbi? Nu simți? Nu simți ce îmi faci? Nu îmi simți durerea? Ea te-a chemat?

Another start
You fade away!” Nebunie , îmi spui ca ești un nou început, dar curând te vei estompa și tu. Durerea va dispărea, voi fii bine. Nu îmi spune ca mă mint. Câteodată nu știu cine sunt și ce pot, dar în momentul de față, tu mi-ai amintit. Sa mă las învinsă? Nici gând!

Afraid our aim is out of sight
Wanna see us
AliveEu , ca orice om, am un scop. Câteodată îl uit. Câteodată simt ca nu se mai afla în raza mea viziuala și ca l-am pierdut . Dar apoi îmi amintesc ca eu , exact ca alți voi fii o lecție, voi fii un motiv, voi fii o speranță. Apoi din nou respir ,după o lunga pauza din vina durerii.

Where are you now
Was it all in my fantasy?” Ai dispărut, ai fost fantezia mea? Pot respira ușurată? Sau pot sa mă pregătesc de noua ta lovitura?!

Where are you now
Were you only imaginary?” Unde ești? De obicei durerea asta te aduce înapoi, dar tu nu mai vii? Sau te joci cu imaginația mea ca o pisica cu ghemul ei?

Atlantis
Under the sea!” Dacă te-as putea descrie , te-as compara cu orașul pierdut din mare. Nu te văd, nu te vede nimeni , dar exiști. Iar marea , ei bine, e inconștientul nostru , al meu sau l-as putea numi subconștient?

Where are you now
Another dream!” Exact ca și acel oraș, pari un vis . Câteodată parcă mă salvezi din durere . Unde ești,nebunie? Hai înapoi!

„The monsters running wild inside of me

I’m faded

So lost!” Durerea a trezit monștrii. Toate amintirile, momentele bune și rele, speranțele, toți acești monștri aleargă prin mine ,acolo adânc în mine. Sunt stinsă, sunt pierdută.

These shallow waters, never met
What I neededMereu mi-a fost frica de nivelul mare al apei,dar parcă cel mic niciodată nu mi-a oferit relaxarea pe care eu o căutam. În cazul meu, apa mica e durerea,iar cea mare e nebunia. Stau și mă întreb, de asta am nevoie ca sa supraviețuiesc?

I’m letting go
A deeper dive
Eternal silence of the sea
I’m breathing
Alive.” Dacă as renunța, as pierde? Încă un pas și mă scufund și mai tare. Liniștea dinaintea furtunii. Respir!

Where are you now
Under the bright
But faded lights
You set my heart on fire! ” Durere, unde ești acum? Sub cărămida zidului ce l-am creat ,ești doar o lumina slabă. Nebunie ,mi-ai dat foc inimii,ai adus-o la viață.

Eram pe patul de spital. Am fost operata. Agonia durerii duce la nebunie și acum stau și mă gândesc ca nu ai nevoie de un spital de nebunii ca sa fii unul,ai nevoie și de unul normal.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s